Incerc intr-o postare scurta si cat mai la subiect sa definesc (in primul rand pentru mine) ce e aceea normalitate.
De ce am nevoie (in primul rand eu) de o definitie? Uite, pentru ca in zilele noastre se intampla atatea lucruri pe care unii le considera "normale" si altii "anormale". Si din cauza acestei indecizii care ne afecteaza la nivel de societate, unii castiga (necinstit) si altii sunt furati.
Nu stiu si nici nu m-am obosit sa verifica daca sunt original sau nu, adica daca nu cumva s-a mai dat o astfel de definitie normalitatii, dar eu zic asa:
Se poate spune despre un comportament, lucru sau actiune ca este normal/a atunci si numai atunci cand daca el/ea ar fi generalizat/a la un esantion intreg de persoane atunci lucrul sau actiunea in cauza ar produce sau ar conduce, in mod direct sau indirect, la obtinerea unor rezultate, evolutii, lucruri si/sau actiuni pozitive relativ la intregul esantion considerat.
Ce vreau eu sa spun este ceea ce babeste ar suna asa: "Daca toti am fi/face intr-un anumit fel, ar fi bine?". Desigur, este o intrebare pe care ati auzit-o de nenumarate ori, ba chiar unii dintre noi am adresat-o la randul nostru altora.
Raspunsul la aceasta intrebare ne da gradul de normalitate al subiectului cercetat (obiect, actiune, etc).
Hai sa exemplific putin ceea ce am spus mai sus.
Definitia mea are nevoie de un subiect pe care sa-l supunem testului. Sa luam un subiect simplu, pe care il intelegem toti (aproape) la fel: spaga.
Conform definitiei normalitatii de mai sus, avem urmatorii pasi logici:
1. Ne imaginam o societate in care spaga este generalizata (sa ne imaginam ca este chiar legiferata, ca sa fie mai clar). O societate unde fiecare individ este de vanzare, orice produs sau serviciu poate fi obtinut de catre un individ mai slab pregatit decat altii prin oferirea de "mijloace necuvenite".
2. Ne intrebam ce rezultat poate avea un astfel de comportament. Nu vreau sa enumar toate cauzele pentru care un asemenea comportament ar insemna un dezastru. Vreau numai sa spun ca evolutia intregii societati ar avea de suferit deoarece aceasta situatie ar da sansa unor indivizi slabi (fizic, intelectual, cum vreti voi) sa preia initiativa in societate.
3. Rezulta ca a da spaga nu este normal. Ceea ce este chiar pus sub litera de lege, si, deci, iata, nu degeaba.
Ok, acuma discutia poate capata si alte nuantari in functie de esantionul pe care il alegem.
Exemplific. Pentru cei din industria sexului, pornografia este ceva "normal". Adica asta tine de fapt "comunitatea" lor inchegata. Lipsa pornografiei este echivalenta cu dezmembrarea comunitatii lor.
In schimb, pentru indivizii religiosi, pornografia este ceva "anormal" pentru ca daca ea ar intra in comunitatea lor, ar insemna anularea unor valori fundamentale pentru care comunitatea lor a fost creata.
Totusi, la nivelul societatii in ansamblul ei, gradul de normalitate al unui comportament / lucru / actiune este putin mai greu de stabilit, dar cred eu ca nu imposibil. Totul se poate reduce la vointa comuna a indivizilor din care este compusa ea.
Exemplele prezentate de mine sun simple, insa eu cred ca aproape orice comportament sau lucru sau actiune poate fi judecata la modul acesta pentru a primi o "nota a normalitatii" destul de obiectiva. Am folosit "aproape" pentru a nu risca sa gresesc, avand in vedere ca nu mi-am testat pe de-a-ntregul aceasta teorie.
M-ar bucura orice comentariu critic.
miercuri, 20 mai 2009
marți, 19 mai 2009
Panica totala: O sa murim cu totii!
Aceasta postare este de fapt o preluare a unui forumist al http://www.hotnews.ro/.
Din cauza ca nu am putut sa ii cer permisiunea (neavand datele lui de contact), sper sa nu se supere ca o sa fac copy-paste aici:
Link original: http://www.hotnews.ro/stiri-international-5721185-oms-mie-noi-cazuri-gripa-porcina-24-ore.htm
O sa murim toti de la gripa porcina
Prima dată, am murit toţi în 2000. Y2K. Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, începând să ne ucideze în masă. Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze. Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată. Cu toate acestea, căcănarii din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea.
----------------------------------
Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte. Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. Pericolul ERA FOARTE MARE. Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut ca un c0i într-o căldare, instigând prostimea la panică. Prostimea nu a mai mâncat vacă juma' de an.
--------------------------------
Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. Epidemie pornită de la galbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. N-am avut nici o şansă. Sângele ţâşnea din toate orificiile. Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare. Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult. SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. Da, era nasoală. Umblau asiaticii cu mască pe fata de frică.
Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. Funcţionau toate. Şansa de supravieţuire era cam de 90%. Să nu înţelegeţi greşit. Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 100% supravieţuiam cu brio. Maxim cu un concediu medical. Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în căc@t şi frig are şanse mai mari să moară de SARS. Şi na, nu e mare pagubă de ăla. Murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla. 700 de oameni au murit în total de SARS în lume. Fecalofilii din presa mondială s-au zbătut ca ...-ntre dinţi, de miliarde de oameni umblau în asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul.
--------------------------------------
Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul. Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna. Am fost ucidaţi iremediabil. De la gripa aviară au murit 500 de oameni. Nu poţi să o iei mâncând pasăre. Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt şi să o tragi pe nas. Pe bune. Şi nici aşa nu e sigur. Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casa găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ. Şi chiar şi ăia, trataţi bine nu mureau. Cam ca la SARS. Iarăşi mâncătorii de căc@t din presa mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca l!ndicul în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripă aviară. Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.
Ca statistică aşa. Au murit anul ăsta mai mulţi oameni în lume înecaţi cu mâncare. S-au împuşcat mai mulţi oameni ACCIDENTAL în meclă luna asta. S-au sinucis mai mulţi trişti de când aţi început voi textul acesta, până acum decât au murit oameni de la toate bolile ăstea combinate în toţi anii. Acum e rândul porcilor. Na, vor vacile şi găinile răzbunare. La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite. Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. Dar na, toată lumea este panicată, că la teve, Esca e VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS! Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică alaltăieri, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 600 000 de români o să crape. Ai să moară mă-ta! Uite. Fac şi eu o statistică: Daca mă sui pe Intercontinental şi fac o piruetă, strivesc 800 000 de români! Sunteţi toţi în pericol. Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile ăstea, şi chiar şi decât genitalele mele. O să auziţi la teve de el în curând. S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. Dacă pică de acolo, am bel!t-o toţi. TOŢI!
Din cauza ca nu am putut sa ii cer permisiunea (neavand datele lui de contact), sper sa nu se supere ca o sa fac copy-paste aici:
Link original: http://www.hotnews.ro/stiri-international-5721185-oms-mie-noi-cazuri-gripa-porcina-24-ore.htm
O sa murim toti de la gripa porcina
Prima dată, am murit toţi în 2000. Y2K. Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, începând să ne ucideze în masă. Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze. Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată. Cu toate acestea, căcănarii din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea.
----------------------------------
Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte. Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. Pericolul ERA FOARTE MARE. Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut ca un c0i într-o căldare, instigând prostimea la panică. Prostimea nu a mai mâncat vacă juma' de an.
--------------------------------
Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. Epidemie pornită de la galbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. N-am avut nici o şansă. Sângele ţâşnea din toate orificiile. Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare. Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult. SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. Da, era nasoală. Umblau asiaticii cu mască pe fata de frică.
Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. Funcţionau toate. Şansa de supravieţuire era cam de 90%. Să nu înţelegeţi greşit. Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 100% supravieţuiam cu brio. Maxim cu un concediu medical. Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în căc@t şi frig are şanse mai mari să moară de SARS. Şi na, nu e mare pagubă de ăla. Murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla. 700 de oameni au murit în total de SARS în lume. Fecalofilii din presa mondială s-au zbătut ca ...-ntre dinţi, de miliarde de oameni umblau în asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul.
--------------------------------------
Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul. Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna. Am fost ucidaţi iremediabil. De la gripa aviară au murit 500 de oameni. Nu poţi să o iei mâncând pasăre. Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt şi să o tragi pe nas. Pe bune. Şi nici aşa nu e sigur. Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casa găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ. Şi chiar şi ăia, trataţi bine nu mureau. Cam ca la SARS. Iarăşi mâncătorii de căc@t din presa mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca l!ndicul în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripă aviară. Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.
Ca statistică aşa. Au murit anul ăsta mai mulţi oameni în lume înecaţi cu mâncare. S-au împuşcat mai mulţi oameni ACCIDENTAL în meclă luna asta. S-au sinucis mai mulţi trişti de când aţi început voi textul acesta, până acum decât au murit oameni de la toate bolile ăstea combinate în toţi anii. Acum e rândul porcilor. Na, vor vacile şi găinile răzbunare. La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite. Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. Dar na, toată lumea este panicată, că la teve, Esca e VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS! Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică alaltăieri, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 600 000 de români o să crape. Ai să moară mă-ta! Uite. Fac şi eu o statistică: Daca mă sui pe Intercontinental şi fac o piruetă, strivesc 800 000 de români! Sunteţi toţi în pericol. Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile ăstea, şi chiar şi decât genitalele mele. O să auziţi la teve de el în curând. S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. Dacă pică de acolo, am bel!t-o toţi. TOŢI!
vineri, 1 mai 2009
Zeitgeist Addendum si The Venus Project, o diversiune pentru o globalizare tehnologizata
The Venus Project este un proiect care propune un model social fundamental diferit fata de cel actual. Acest model promite ferm ca multe neajunsuri ale societatii actuale, cum ar fi somajul, infractionalitatea, inlocuirea fortei de munca umana cu masinariile, suprapopularea si declinul ecosistemului Planetei vor fi de domeniul trecutului.
Tot ce gasiti pe situl lor (http://www.thevenusproject.com/) suna incredibil de bine, ne stimuleaza intelectul, ne face sa uitam de grijile noastre reale si actuale, transpunandu-ne intr-o lume de vis in care oamenii vor fi cu adevarat liberi si vor cuceri stelele, iar masinile nu vor fi altceva decat sclavii nostri umili si tacuti in odiseea spatiala pe care umanitatea o va intreprinde, conform modelului propus de proiectul in cauza.
Prima data am auzit despre existenta acestui proiect urmarind filmul Zeitgeist Addendum. Pentru cei care nu l-ati vazut si va intereseaza, filmul (inca) mai poate fi vizionat pe Google Video aici: http://video.google.com/videoplay?docid=7065205277695921912 sau subtitrat in romana aici: http://video.google.com/videoplay?docid=6592355148420454993.
Asa cum observa si Juggernaut in articolul sau Zeitgeist – o mare operatiune psihologica?, filmul descrie corect starea de fapt actuala in care bancile, folosindu-se de guvernele-marioneta care ne conduc, pun laba jegoasa pe buzunarele si vietile noastre.
Totul este clar explicat, pe intelesul fiecaruia, inclusiv calculele simple aritmetice.
Totusi, mai ales pentru cei care ati vizionat cu atentie Zeitgeist – The Movie (subtitrare in romana aici: http://video.google.com/videoplay?docid=9072119975796993477) si ati ramas in cap cu cea mai dureroasa intrebare: “OK, DAR CE E DE FACUT?”, Zeitgeist Addendum (adica partea a 2-a din probabil trilogia Zeitgeist) vine si cu SOLUTIA.
“In sfarsit, SOLUTIA!”, striga (mut) multimea doritoare de schimbare. Si ce solutie! Sa fim seriosi si sa recunoastem. Este ceea ce ne-am dorit noi, mocnit, in forul nostru interior. Masinile vor munci fara nicio impotrivire in locul nostru, iar noi vom fi stapanii lor. Vom avea tot timpul si spatiul la picioarele noastre. Bineinteles, nu dintr-o data, ci progresiv, pe masura ce vom introduce masinile in toate domeniile in care omul isi desfasoara activitatea. Inclusiv in casele noastre.
Intr-adevar, solutia prezentata de echipa The Venus Project (TVP) este sustinuta de starea actuala a societatii umane si de promisiunile pe care prezinta:
- eradicarea somajului
- inlocuirea fortei de munca umane cu automatizarile
- infractionalitatea in continua crestere
- suprapopularea
- degradarea ecosistemului Planetei.
Desigur, pana acum am prezentat partea frumoasa a solutiei. Daca privim global solutia, ea are urmatoarele 2 componente extrem de adevarate si importante:
C1. Ne spune clar si raspicat ca e nevoie de o schimbare
C2. Ne da o directie in ceea ce priveste schimbarea. Nu poti realiza o schimbare inteligenta fara sa ai o directie precisa in care sa crezi.
Haideti sa vedem insa daca aceasta solutie este buna. Ca sa putem afla un raspuns pertinent, trebuie sa definim ce inseamna “o solutie buna”. Bunul simt ar trebui sa ne spuna ca o solutie “buna” trebuie sa raspunda cu brio urmatorelor chestiuni tehnice:
P1. Deschidere. Deschiderea merge pe 2 axe:
a. Axa interna. Aceasta axa ne asigura ca solutia este deschisa dezbaterii publice si, totodata, propunerea poate fi imbunatatita, optimizata, in functie de deficientele de design descoperite in urma contributiei comune a cat mai multe minti.
b. Axa externa. Axa externa ne asigura “interconectarea” sigura si fiabila cu alte tipuri de societati, diferite de societatea modelata.
P2. Robustete. Odata solutia definitivata, va raspunde ea cu adevarat tuturor problemelor pe care promite sa le rezolve/elimine? Nu vor ramane deficiente de design care vor face modelul propus neviabil? Nu vor exista factori majori interni sau externi neluati in calcul care vor putea destabiliza sistemul?
P3. Flexibilitate. Dincolo de simularile “de laborator”, modelul va functiona in realitate asa cum a fost el proiectat? Daca vor fi necesare ajustari “din mers”, vor fi ele greu de identificat si implementat? Vor presupune ele costuri mari in resurse si timp pentru implementarea lor, astfel incat sistemul sa functioneze fara probleme, mentinandu-si parametrii calitativi proiectati?
P4. Fiabilitate. Va putea modelul sa gestioneze increderea pe care o va primi din partea oamenilor, nealterand valorile pe care le promoveaza? Va putea societatea proiectata sa garanteze toate drepturile indivizilor fara a leza alte drepturi?
P5. Stimularea indivizilor. Va reusi modelul social propus sa isi stimuleze indivizii? Sa nu uitam ca noi, oamenii, ne definim prin cateva lucruri simple care graviteaza in jurul a 3 coordonate care se afla pe picior de egalitate ca si importanta, motiv pentru care le voi nota pe toate 3 cu litera A.:
A. Creativitate.
A. Onoare.
A. Demnitate.
Orice stirbire a acestor coordonate ne retrogradeaza inapoi spre regnul animal atat din punct de vedere mintal, cat si comportamental, ceea ce se va reflecta fara doar si poate si in plan social.
P6. Controlul si garantarea modelului. Cine controleaza si garanteaza pentru atingerea scopurilor pentru care modelul a fost proiectat si implementat?
Inginer fiind, eu am luat in calcul doar cateva aspecte sa zicem globale ale unui sistem bazat pe tehnologie, asa cum propun cei de la TVP. In principal, m-am inspirat din teoria generala a sistemelor. Nu am atacat probleme mai sensibile sau de finete legate de:
- organizare efectiva (adica pilonii pe care o astfel de societate se sprijina),
- fluxuri de informatie (schema de comunicare intre diferitele structuri componente),
- interactiuni (cum functioneaza),
- entropie (orice sistem se degradeaza, deci are nevoie de intretinere),
- etc.
Daca cei de la TVP sunt cu adevarat tehnocrati cu bune intentii, asa cum sustin, sunt convins ca nu au scapat din vedere aceasta abordare a societatii ca sistem. Iar daca au analizat problema si din aceasta perspectiva, atunci sunt convins ca exista raspunsuri la toate nelamuririle mele.
Iata aceste nelamuriri (lista mea este inca deschisa):
P1. Deschidere. Cel putin axa interna este inexistenta. Nu exista un DIALOG cu noi, cu cei interesati de acest model. Modalitatea de comunicare pe care cei de la TVP o propun este unidirectionala. Adica de la ei spre noi. Ei dau solutia, ei ne-o explica in felul lor, iar feedback-ul nostru este neimportant pentru ei, din moment ce nu pun la dispozitie o platforma de comunicare bidirectionala (banalul de pe-acum forum).
Hai sa zicem ca ar putea fi un semn de siguranta din partea celor de la TVP. Adica ei sunt atat de increzatori in modelul lor incat aproape ca nu-i intereseaza ideile altora.
Totusi, asta nu e un semn de sanatate din partea lor. De-abia am gasit o adresa de e-mail catre care am trimis un mesaj in care am sintetizat oarecum ideile din acest articol. Mailul a plecat in eter acum mai bine de 1 luna de zile si nici macar ecoul nu a mai ajuns pana la mine (ex: un mail generat automat care sa-mi confirme primirea, etc). Sincer sa fiu, nici nu ma asteptam eu la vreun raspuns din partea lor, dar am zis ca trebuie sa incerc pentru a nu-i arata cu degetul gratuit.
Totusi, cei de la TVP ofera o bruma de informatii prin intermediul unor pagini de tip FAQ, care, din nou, este o forma unilaterala de informare. Adica ei transmit si tu receptionezi.
TOTUSI, TVP te invita sa “get involved”! Cum? Facand voluntariat, cumparand materiale si, bineinteles, donand. Adica am ajuns acolo unde ne doare cel mai tare. La resurse (umane si fiananciare).
Acum, sa stam stramb si sa cugetam drept. Apar niste indivizi, adica pana la urma o firma privata care incearca sa vanda un vis. Chiar daca sunt onesti, deocamdata e tot un vis. Si ce fac ei? Iti dau informatii cu taraita, atat cat sa-ti fure ochii, si se asteapta sa faci voluntariat si sa-i sustii financiar. Totusi, dialogul cu ei practic este inexistent. Ceea ce inseamna ca ori sunt neprofesionisti – nestiind sa-si vanda ideea –, ori adevaratul dialog nu se desfasoara “la vedere”, ci prin alte canale si mijloace, iar situl lor nu este altceva decat reclama si o oportunitate de a stoarce cativa bani de la naivi.
In ce priveste celelalte probleme ridicate (P2 – P6), neexistand o comunicare reala, nu am cum sa imi exprim o parere. Un lucru e sigur. Ele cad ca piesele unui joc de domino, atata timp cat nimeni de la ei nu se sinchiseste sa prezinte modelul in toate aspectele sale.
Sa o luam asa. Cum sa discuti de fiabilitate (adica incredere in sistem), atata timp cat nu stii in ce ar trebui sa ai incredere?
Cum sa afli care e locul tau in societatea/cultura proiectata de TVP, cand nu stii cum va fi ea organizata de fapt?
Concluzie.
Avand in vedere toate cele de mai sus, dar si altele, eu cred, alaturi de Juggernaut (vezi articolul sau aici: http://schimbarea.blogspot.com/2009/04/zeitgeist-o-mare-operatiune-psihologica.html) ca Zeitgeist Addendum nu este altceva decat o diversiune. In articolul sau, Juggernaut spune ca “99% din ce prezinta [Zeitgeist Addendum] este real”.
Este singurul punct asupra caruia il contrazic pe Juggernaut. Nu, draga Juggernaut, nu e vorba de 99%, ci de 100%. Tot ce e acolo e 100% real. Atat autodemascarea faptelor lor, cat si intentiile lor pentru viitor. Impreuna fac 100% si sunt la fel de reale ca mine si ca tine si ca ei.
Acel procent de 99% de care pomeneste Juggernaut nu este decat plasa aruncata de “pescarii de oameni” ca sa ne ademeneasca si sa ne inchida intr-o temnita definitiva a carei usi e reprezentata de acel 1%. O temnita in care toti vom fi urmariti de masini, vom fi inregistrati, vom fi condusi de ele in folosul elitelor. Aceasta ar fi lovitura finala pe care ne-o pregatesc, piciorul pe piept pe care mereu au incercat sa ni-l puna.
Au folosit diverse tehnici. Sclavia, feudalismul, fascismul, comunismul, capitalismul, crizele, razboaiele, intimidarea, inducerea fricii prin diverse metode moderne (incalzirea globala, epidemiile, pandemiile, amenintarile nucleare, etc), toate ca sa ne controleze, sa ne impuna taxe noi, sa ne tina in noroi.
Acum vor sa schimbe utilitatea tehnologiei si sa o intoarca impotriva noastra, a semenilor lor, pana la urma. Totul pentru putere, pentru dominare.
Cel putin semnalele pe care le percep este ca vor reusi, asa cum au facut-o de fiecare data. Daca nu “ei”, atunci “altii”. Din simplul motiv ca masele nu se pot autoguverna, nu isi pot defini singure destinul. Asa cum porcii nu vor sti niciodata decat sa manance, sa bea si sa se balaceasca, chiar de stiu ca vor fi sacrificati, tot asa nici noi nu stim sa facem altceva decat “sa ne traim viata” lasandu-i pe altii sa ne pecetluiasca soarta.
Vreau sa imi exemplific putin aceasta convingere, facand o paralela cu viata animalelor in jungla, privita ca societate omeneasca (nu am folosit termenul “umana” pentru ca este impropriu in acest context).
Toata lumea stie ca leul este “regele junglei”, asa cum avem si noi regii “junglei” noastre, adica o specie aflata in varful ierarhiei trofice, la fel cum la noi sunt elitele.
Pana si cele mai mari si puternice animale (cum ar fi bivolii, rinocerii, ba chiar si elefantii) sunt speriati cand se apropie vreun leu de ei. Cand ies leii la vanatoare, toate animalele fug instinctiv, iar cel mai slab va cadea prada. Aceasta este regula generala, si totodata regula care asigura perpetuarea speciei leilor. In societatea noastra, aceasta se traduce prin perpetuarea elitelor pe spinarea maselor.
Totusi, exista “momente magice” cand turma refuza sa renunte la lupta si isi infrunta calaii. Noi numim astfel de actiuni ca fiind “greve”, “rebeliuni”, “rascoale” sau, cand exista si finalitate, “revolutii”. A se observa ca termenii reflecta perspectiva elitelor, adica ceea ce elitele vad din punctul lor de vedere, termenii avand conotatii negative. Cand se vorbeste de “greva” imediat perceptia publicului larg (cu exceptia grevistilor si, eventual, a inca unui grup restrans) este aceea de actiune “oarecum nelalocul ei”, de “deranj”, chiar de “ilegal”. Nicidecum perceptia nu este aceea a unei miscari firesti, de dobandire a unor drepturi sau a unei vieti mai bune.
Dupa aceasta paranteza importanta, va las sa urmariti, poate cu alti ochi urmatorul clip, transmis si de Discovery Channel, in care prada si vanatorul schimba rolurile pentru o fractiune de timp din vietile lor. Si totusi, in final prada va ramane tot prada, iar vanatorul va fi in continuare vanator. Un fel de joc de-a cererea si oferta…
http://www.youtube.com/watch?v=viGpm2WvIYc
Tot ce gasiti pe situl lor (http://www.thevenusproject.com/) suna incredibil de bine, ne stimuleaza intelectul, ne face sa uitam de grijile noastre reale si actuale, transpunandu-ne intr-o lume de vis in care oamenii vor fi cu adevarat liberi si vor cuceri stelele, iar masinile nu vor fi altceva decat sclavii nostri umili si tacuti in odiseea spatiala pe care umanitatea o va intreprinde, conform modelului propus de proiectul in cauza.
Prima data am auzit despre existenta acestui proiect urmarind filmul Zeitgeist Addendum. Pentru cei care nu l-ati vazut si va intereseaza, filmul (inca) mai poate fi vizionat pe Google Video aici: http://video.google.com/videoplay?docid=7065205277695921912 sau subtitrat in romana aici: http://video.google.com/videoplay?docid=6592355148420454993.
Asa cum observa si Juggernaut in articolul sau Zeitgeist – o mare operatiune psihologica?, filmul descrie corect starea de fapt actuala in care bancile, folosindu-se de guvernele-marioneta care ne conduc, pun laba jegoasa pe buzunarele si vietile noastre.
Totul este clar explicat, pe intelesul fiecaruia, inclusiv calculele simple aritmetice.
Totusi, mai ales pentru cei care ati vizionat cu atentie Zeitgeist – The Movie (subtitrare in romana aici: http://video.google.com/videoplay?docid=9072119975796993477) si ati ramas in cap cu cea mai dureroasa intrebare: “OK, DAR CE E DE FACUT?”, Zeitgeist Addendum (adica partea a 2-a din probabil trilogia Zeitgeist) vine si cu SOLUTIA.
“In sfarsit, SOLUTIA!”, striga (mut) multimea doritoare de schimbare. Si ce solutie! Sa fim seriosi si sa recunoastem. Este ceea ce ne-am dorit noi, mocnit, in forul nostru interior. Masinile vor munci fara nicio impotrivire in locul nostru, iar noi vom fi stapanii lor. Vom avea tot timpul si spatiul la picioarele noastre. Bineinteles, nu dintr-o data, ci progresiv, pe masura ce vom introduce masinile in toate domeniile in care omul isi desfasoara activitatea. Inclusiv in casele noastre.
Intr-adevar, solutia prezentata de echipa The Venus Project (TVP) este sustinuta de starea actuala a societatii umane si de promisiunile pe care prezinta:
- eradicarea somajului
- inlocuirea fortei de munca umane cu automatizarile
- infractionalitatea in continua crestere
- suprapopularea
- degradarea ecosistemului Planetei.
Desigur, pana acum am prezentat partea frumoasa a solutiei. Daca privim global solutia, ea are urmatoarele 2 componente extrem de adevarate si importante:
C1. Ne spune clar si raspicat ca e nevoie de o schimbare
C2. Ne da o directie in ceea ce priveste schimbarea. Nu poti realiza o schimbare inteligenta fara sa ai o directie precisa in care sa crezi.
Haideti sa vedem insa daca aceasta solutie este buna. Ca sa putem afla un raspuns pertinent, trebuie sa definim ce inseamna “o solutie buna”. Bunul simt ar trebui sa ne spuna ca o solutie “buna” trebuie sa raspunda cu brio urmatorelor chestiuni tehnice:
P1. Deschidere. Deschiderea merge pe 2 axe:
a. Axa interna. Aceasta axa ne asigura ca solutia este deschisa dezbaterii publice si, totodata, propunerea poate fi imbunatatita, optimizata, in functie de deficientele de design descoperite in urma contributiei comune a cat mai multe minti.
b. Axa externa. Axa externa ne asigura “interconectarea” sigura si fiabila cu alte tipuri de societati, diferite de societatea modelata.
P2. Robustete. Odata solutia definitivata, va raspunde ea cu adevarat tuturor problemelor pe care promite sa le rezolve/elimine? Nu vor ramane deficiente de design care vor face modelul propus neviabil? Nu vor exista factori majori interni sau externi neluati in calcul care vor putea destabiliza sistemul?
P3. Flexibilitate. Dincolo de simularile “de laborator”, modelul va functiona in realitate asa cum a fost el proiectat? Daca vor fi necesare ajustari “din mers”, vor fi ele greu de identificat si implementat? Vor presupune ele costuri mari in resurse si timp pentru implementarea lor, astfel incat sistemul sa functioneze fara probleme, mentinandu-si parametrii calitativi proiectati?
P4. Fiabilitate. Va putea modelul sa gestioneze increderea pe care o va primi din partea oamenilor, nealterand valorile pe care le promoveaza? Va putea societatea proiectata sa garanteze toate drepturile indivizilor fara a leza alte drepturi?
P5. Stimularea indivizilor. Va reusi modelul social propus sa isi stimuleze indivizii? Sa nu uitam ca noi, oamenii, ne definim prin cateva lucruri simple care graviteaza in jurul a 3 coordonate care se afla pe picior de egalitate ca si importanta, motiv pentru care le voi nota pe toate 3 cu litera A.:
A. Creativitate.
A. Onoare.
A. Demnitate.
Orice stirbire a acestor coordonate ne retrogradeaza inapoi spre regnul animal atat din punct de vedere mintal, cat si comportamental, ceea ce se va reflecta fara doar si poate si in plan social.
P6. Controlul si garantarea modelului. Cine controleaza si garanteaza pentru atingerea scopurilor pentru care modelul a fost proiectat si implementat?
Inginer fiind, eu am luat in calcul doar cateva aspecte sa zicem globale ale unui sistem bazat pe tehnologie, asa cum propun cei de la TVP. In principal, m-am inspirat din teoria generala a sistemelor. Nu am atacat probleme mai sensibile sau de finete legate de:
- organizare efectiva (adica pilonii pe care o astfel de societate se sprijina),
- fluxuri de informatie (schema de comunicare intre diferitele structuri componente),
- interactiuni (cum functioneaza),
- entropie (orice sistem se degradeaza, deci are nevoie de intretinere),
- etc.
Daca cei de la TVP sunt cu adevarat tehnocrati cu bune intentii, asa cum sustin, sunt convins ca nu au scapat din vedere aceasta abordare a societatii ca sistem. Iar daca au analizat problema si din aceasta perspectiva, atunci sunt convins ca exista raspunsuri la toate nelamuririle mele.
Iata aceste nelamuriri (lista mea este inca deschisa):
P1. Deschidere. Cel putin axa interna este inexistenta. Nu exista un DIALOG cu noi, cu cei interesati de acest model. Modalitatea de comunicare pe care cei de la TVP o propun este unidirectionala. Adica de la ei spre noi. Ei dau solutia, ei ne-o explica in felul lor, iar feedback-ul nostru este neimportant pentru ei, din moment ce nu pun la dispozitie o platforma de comunicare bidirectionala (banalul de pe-acum forum).
Hai sa zicem ca ar putea fi un semn de siguranta din partea celor de la TVP. Adica ei sunt atat de increzatori in modelul lor incat aproape ca nu-i intereseaza ideile altora.
Totusi, asta nu e un semn de sanatate din partea lor. De-abia am gasit o adresa de e-mail catre care am trimis un mesaj in care am sintetizat oarecum ideile din acest articol. Mailul a plecat in eter acum mai bine de 1 luna de zile si nici macar ecoul nu a mai ajuns pana la mine (ex: un mail generat automat care sa-mi confirme primirea, etc). Sincer sa fiu, nici nu ma asteptam eu la vreun raspuns din partea lor, dar am zis ca trebuie sa incerc pentru a nu-i arata cu degetul gratuit.
Totusi, cei de la TVP ofera o bruma de informatii prin intermediul unor pagini de tip FAQ, care, din nou, este o forma unilaterala de informare. Adica ei transmit si tu receptionezi.
TOTUSI, TVP te invita sa “get involved”! Cum? Facand voluntariat, cumparand materiale si, bineinteles, donand. Adica am ajuns acolo unde ne doare cel mai tare. La resurse (umane si fiananciare).
Acum, sa stam stramb si sa cugetam drept. Apar niste indivizi, adica pana la urma o firma privata care incearca sa vanda un vis. Chiar daca sunt onesti, deocamdata e tot un vis. Si ce fac ei? Iti dau informatii cu taraita, atat cat sa-ti fure ochii, si se asteapta sa faci voluntariat si sa-i sustii financiar. Totusi, dialogul cu ei practic este inexistent. Ceea ce inseamna ca ori sunt neprofesionisti – nestiind sa-si vanda ideea –, ori adevaratul dialog nu se desfasoara “la vedere”, ci prin alte canale si mijloace, iar situl lor nu este altceva decat reclama si o oportunitate de a stoarce cativa bani de la naivi.
In ce priveste celelalte probleme ridicate (P2 – P6), neexistand o comunicare reala, nu am cum sa imi exprim o parere. Un lucru e sigur. Ele cad ca piesele unui joc de domino, atata timp cat nimeni de la ei nu se sinchiseste sa prezinte modelul in toate aspectele sale.
Sa o luam asa. Cum sa discuti de fiabilitate (adica incredere in sistem), atata timp cat nu stii in ce ar trebui sa ai incredere?
Cum sa afli care e locul tau in societatea/cultura proiectata de TVP, cand nu stii cum va fi ea organizata de fapt?
Concluzie.
Avand in vedere toate cele de mai sus, dar si altele, eu cred, alaturi de Juggernaut (vezi articolul sau aici: http://schimbarea.blogspot.com/2009/04/zeitgeist-o-mare-operatiune-psihologica.html) ca Zeitgeist Addendum nu este altceva decat o diversiune. In articolul sau, Juggernaut spune ca “99% din ce prezinta [Zeitgeist Addendum] este real”.
Este singurul punct asupra caruia il contrazic pe Juggernaut. Nu, draga Juggernaut, nu e vorba de 99%, ci de 100%. Tot ce e acolo e 100% real. Atat autodemascarea faptelor lor, cat si intentiile lor pentru viitor. Impreuna fac 100% si sunt la fel de reale ca mine si ca tine si ca ei.
Acel procent de 99% de care pomeneste Juggernaut nu este decat plasa aruncata de “pescarii de oameni” ca sa ne ademeneasca si sa ne inchida intr-o temnita definitiva a carei usi e reprezentata de acel 1%. O temnita in care toti vom fi urmariti de masini, vom fi inregistrati, vom fi condusi de ele in folosul elitelor. Aceasta ar fi lovitura finala pe care ne-o pregatesc, piciorul pe piept pe care mereu au incercat sa ni-l puna.
Au folosit diverse tehnici. Sclavia, feudalismul, fascismul, comunismul, capitalismul, crizele, razboaiele, intimidarea, inducerea fricii prin diverse metode moderne (incalzirea globala, epidemiile, pandemiile, amenintarile nucleare, etc), toate ca sa ne controleze, sa ne impuna taxe noi, sa ne tina in noroi.
Acum vor sa schimbe utilitatea tehnologiei si sa o intoarca impotriva noastra, a semenilor lor, pana la urma. Totul pentru putere, pentru dominare.
Cel putin semnalele pe care le percep este ca vor reusi, asa cum au facut-o de fiecare data. Daca nu “ei”, atunci “altii”. Din simplul motiv ca masele nu se pot autoguverna, nu isi pot defini singure destinul. Asa cum porcii nu vor sti niciodata decat sa manance, sa bea si sa se balaceasca, chiar de stiu ca vor fi sacrificati, tot asa nici noi nu stim sa facem altceva decat “sa ne traim viata” lasandu-i pe altii sa ne pecetluiasca soarta.
Vreau sa imi exemplific putin aceasta convingere, facand o paralela cu viata animalelor in jungla, privita ca societate omeneasca (nu am folosit termenul “umana” pentru ca este impropriu in acest context).
Toata lumea stie ca leul este “regele junglei”, asa cum avem si noi regii “junglei” noastre, adica o specie aflata in varful ierarhiei trofice, la fel cum la noi sunt elitele.
Pana si cele mai mari si puternice animale (cum ar fi bivolii, rinocerii, ba chiar si elefantii) sunt speriati cand se apropie vreun leu de ei. Cand ies leii la vanatoare, toate animalele fug instinctiv, iar cel mai slab va cadea prada. Aceasta este regula generala, si totodata regula care asigura perpetuarea speciei leilor. In societatea noastra, aceasta se traduce prin perpetuarea elitelor pe spinarea maselor.
Totusi, exista “momente magice” cand turma refuza sa renunte la lupta si isi infrunta calaii. Noi numim astfel de actiuni ca fiind “greve”, “rebeliuni”, “rascoale” sau, cand exista si finalitate, “revolutii”. A se observa ca termenii reflecta perspectiva elitelor, adica ceea ce elitele vad din punctul lor de vedere, termenii avand conotatii negative. Cand se vorbeste de “greva” imediat perceptia publicului larg (cu exceptia grevistilor si, eventual, a inca unui grup restrans) este aceea de actiune “oarecum nelalocul ei”, de “deranj”, chiar de “ilegal”. Nicidecum perceptia nu este aceea a unei miscari firesti, de dobandire a unor drepturi sau a unei vieti mai bune.
Dupa aceasta paranteza importanta, va las sa urmariti, poate cu alti ochi urmatorul clip, transmis si de Discovery Channel, in care prada si vanatorul schimba rolurile pentru o fractiune de timp din vietile lor. Si totusi, in final prada va ramane tot prada, iar vanatorul va fi in continuare vanator. Un fel de joc de-a cererea si oferta…
http://www.youtube.com/watch?v=viGpm2WvIYc
joi, 16 aprilie 2009
Statul, bancile si "noi"
Bancile ne asupresc. Mai aveti vreo indoiala? Va rog sa cititi materialele de pe http://schimbarea.blogspot.com/
Dar, pentru a face asta e nevoie de noi. Daca noi nu am accepta aceasta, atunci ei nu ar putea sa o faca. Insa bancile si statul castiga intotdeauna lupta (cel putin pana acuma) din cauza ca baietii destepti angajati de aceste intitutii stiu sa profite de faptul ca noi suntem divizati.
De exemplu. Profesorii, pe buna dreptate, isi cer drepturile. Printre acestea e vorba de cresterea salariilor cu 50%. Nu intru in detalii. Statul nu vrea sa isi respecte niste promisiuni, stie ca banii exista si NU poate demonstra contrariul, dar nu vrea in ruptul capului sa dea drumul la bani, si atunci ce face? Asmute alte sindicate (de ex, cel al medicilor, al feroviarilor, etc), sa ceara si ei 50% marire pentru ca "asa e corect, dom'le, daca bugetarul X ia 50% in plus, atunci si eu, bugetarul Y am aceleasi drepturi". Ca o paranteza, ati observat ca in cazul bugetarilor, subiectele legate de performanta, eficienta, etc, sunt tabu, nu? Statului ii convine ca noi, masele, sa gandim simplu si stramb. In momentul in care una, doua sau mai multe bresle incep sa strige in gura mare ca vor si ei mariri de salarii, statul, ca un facut, devine (cel putin tacit sau pe jumatate, ca sa nu bata la ochi) partizanul lor. De ce? Pentru ca in felul asta se creaza o perdea de fum in jurul problemei de fond (adica statul a promis ceva si nu vrea sa se tina de cuvant) si, totodata, ii e mai usor sa demonstreze ca "nu e bani, dom'le sa va platim pe toti", etc.
Am o rugaminte. Intrebati-i pe profesori de ce au buza umflata, desi s-au dat de ceasul mortii pentru drepturile lor. Sigur nu pentru ca si-au primit banii.
Exemplele ar putea continua.
Cam acelasi principiu functioneaza si cu bancile.
Iata cum. Persoana X ia un credit ca sa-mi cumpar o casa. Bineinteles, casa este supraevaluata pentru ca, tot din cauza bancilor (nu exclusiv, dar in cea mai mare proportie), oamenii s-au imprumutat, cererea locuinte a crescut, deci si pretul lor a crescut (intra in joc simpla si necrutatoarea lege a cererii si ofertei).
Intervine o "criza" generata tot de banci si trambitata de presa, prin care creditarea se opreste, dar banii de la stat se scurg tot in banci pentru ca, vezi doamne, ele trebuie salvate cu orice pret, fiind o unealta de opresiune, de control a maselor.
Oamenii isi pierd locurile de munca, sau li se taie din salarii. Unii nu mai rezista stresului financiar si ajung in situatia executarii silite.
Care este, in linii mari si groase, mecanismul care se pune in miscare din acest moment?
Banca deposedeaza rau-platnicul de locuinta pe care a platit-o deja intr-un oarecare procent (avansul a fost minim 25% + ca omul a mai platit rate) si scoate locuinta la vanzare.
Aici este momentul in care banca profita de divizarea noastra. Vor fi multi "de-ai nostri" care vor astepta cu sufletul la gura sa profite de aceste "superoferte". Banca e interesata sa vanda cat mai repede (deci ieftin), astfel incat sa-si acopere "gaura". Nu e interesata sa gaseasca un cumparator la un pret corect, astfel incat rau-platnicul sa isi scoata si el "parleala". In acest moment, banca se foloseste de "ceilalti dintre noi" ca sa il arunce pe cel care nu mai poate suporta ratele (sau cateva rate) in strada.
Nu as putea cere nimanui sa nu cumpere chilipiruri de la banci.
Ce doresc insa prin intermediul acestui text este sa va dati seama ce inseamna de fapt, in realitate, o astfel de achizitie si pe cine ajutati si pe cine infundati in momentul efectuarii tranzactiei. De fapt, am vrut sa arat ce mini-istorie se ascunde in spatele ei.
duminică, 5 aprilie 2009
O scurta si simpla parere asupra "Noii Ordini Mondiale"
O spun cinstit, pe sleau si direct: VREAU O NOUA ORDINE MONDIALA!
Si pun pariu ca TOTI vrem o "noua ordine mondiala". Da, toti, de la mic la mare.
Pentru ca viata inseamna schimbare, inseamna evolutie, progres. Asta prin definitie.
Diferenta este ca fiecare intelege evolutia, progresul, deci schimbarea, in felul sau.
Fiecare isi imagineaza "cum ar fi daca...", fiecare stie "ce bine-ar fi daca..."
Totusi, nimeni nu crede cu adevarat ca lumea pe care si-o imagineaza / doreste va deveni vreodata reala. Nici macar pentru el insusi/insasi, daramite pentru toti pamantenii. Cu totii stim sa speram.
Toata viata speram ca va fi mai bine. Speram ca va fi mai bine:
- pentru noi, ca indivizi,
- pentru familia noastra,
- pentru rudele noastre,
- pentru compatriotii nostri alaturi de care muncim si platim impozitele,
- pentru intreaga umanitate,
- pentru intregul mediu in care traim.
- etc...
Astia suntem "noi", cei care nu dorim prea multe de la viata asta. Cei pentru care traiul de zi cu zi este preocuparea principala. Pentru unii mai problematica, pentru altii mai putin problematica, aceasta preocupare ne tine ocupati, ne da ratiuni de a gandi, actiona, trai.
Exista si o alta categorie de oameni pentru care aceste preocupari marunte nu au sens. "Ei" au suficiente resurse incat sa nu isi mai faca griji pentru ziua de maine, poimaine sau pentru urmatorul veac. Totusi, au si ei nevoie de ceva care sa ii tina ocupati, sa ii faca sa gandeasca, sa actioneze, sa traiasca.
Si de aici incepe acest "joc" mondial. Ei ne dau bani, iar noi creem, muncim, visam pentru a-i obtine.
In schimb, ratiunea lor de a exista este sa ne manipuleze pe noi, iar noua sa ne placa.
In felul asta, cercul se inchide si toata lumea este cel putin aparent fericita.
Problema este ca traim intr-o noua lume. Aceea in care tehnologia ne permite sa comunicam intre noi cu o extraordinara usurinta, iar practicile vechi de dominare nu mai functioneaza.
Incep sa iasa la iveala metodele, parghiile si scopurile manipularilor. Problema apare atunci cand masa de oameni dominata incepe sa se transforme, sa se schimbe, sa evolueze. Atunci cand nu mai poate fi tinuta in frau. Cel putin nu cu metodele curente. Cu alte metode, da (inclusiv cele punitive).
Regula este simpla. Traim intr-un univers compensatoriu. Daca X castiga ceva, inseamna ca Y a pierdut ceva. Daca EI obtin ceva, inseamna ca NOI am pierdut ceva. Sau un alt exemplu: daca noi castigam mobilitate, inseamna ca mediul in care traim pierde (am defrisat paduri ca sa facem sosele, poluam ca sa ne deplasam, etc). Comparatiile si analogiile pot continua.
Scopul acestui text este insa altul. Toti dorim schimbari. Intrebarea este: incotro?
Diferenta majora intre noi si ei este ca ei au o idee despre ceea ce vor, noi nu. Implicit, ei au mijloacele, noi nu.
Ei ne propun un guvern mondial. Noi zicem ca nu vrem. Sau ne facem ca nu vrem.
Dar totusi, am zis ca viata = schimbare, progres, evolutie. Atunci noi ce contraoferta avem? Cu ce alternative venim noi la negocieri (sa zicem ca, ipotetic, vom ajunge la asa ceva).
Ei ne arata muschii: declanseaza razboaie, crize, etc. pentru a ne da argumentele unei noi ordini mondiale. Noi ce facem?
Noi cum raspundem? Noi cu ce propuneri constructive venim? A critica numai de pe marginea terenului nu e o solutie. E bine sa criticam, dar nu e suficient. Sa declansam revolutii pentru a pica din lac in put, iarasi nu cred ca este o solutie...
Ma intereseaza modele sociale care sa raspunda la cat mai multe dintre problemele actuale.
E bine sa continuam sa avem sisteme elitiste? Daca da, de ce? Daca nu, ce alternative am putea imagina?
"The Venus Project" este o propunere. Pare minunata, insa eu o privesc cu mari rezerve deocamdata. Nu am studiat modelul foarte indeaproape, insa la prima vedere nu pare altceva decat un model de societate asa cum isi doresc elitele noastre. Totul supertehnologizat si supercontrolat. Ni se propune o societate in care doar masinile vor lucra pentru noi, noi facand ce? Calatorii intergalactice? Nu ca nu mi-as dori (desi nu vad un scop practic inca - mintea mea fiind primara dpdv-ul asta), dar inca tot nu vad rolul omului biologic in aceasta societate.
Poate ma ajutati voi atat cu intelegerea aceastui model, cat si, poate, cu altele.
>![trafic ranking]()
Si pun pariu ca TOTI vrem o "noua ordine mondiala". Da, toti, de la mic la mare.
Pentru ca viata inseamna schimbare, inseamna evolutie, progres. Asta prin definitie.
Diferenta este ca fiecare intelege evolutia, progresul, deci schimbarea, in felul sau.
Fiecare isi imagineaza "cum ar fi daca...", fiecare stie "ce bine-ar fi daca..."
Totusi, nimeni nu crede cu adevarat ca lumea pe care si-o imagineaza / doreste va deveni vreodata reala. Nici macar pentru el insusi/insasi, daramite pentru toti pamantenii. Cu totii stim sa speram.
Toata viata speram ca va fi mai bine. Speram ca va fi mai bine:
- pentru noi, ca indivizi,
- pentru familia noastra,
- pentru rudele noastre,
- pentru compatriotii nostri alaturi de care muncim si platim impozitele,
- pentru intreaga umanitate,
- pentru intregul mediu in care traim.
- etc...
Astia suntem "noi", cei care nu dorim prea multe de la viata asta. Cei pentru care traiul de zi cu zi este preocuparea principala. Pentru unii mai problematica, pentru altii mai putin problematica, aceasta preocupare ne tine ocupati, ne da ratiuni de a gandi, actiona, trai.
Exista si o alta categorie de oameni pentru care aceste preocupari marunte nu au sens. "Ei" au suficiente resurse incat sa nu isi mai faca griji pentru ziua de maine, poimaine sau pentru urmatorul veac. Totusi, au si ei nevoie de ceva care sa ii tina ocupati, sa ii faca sa gandeasca, sa actioneze, sa traiasca.
Si de aici incepe acest "joc" mondial. Ei ne dau bani, iar noi creem, muncim, visam pentru a-i obtine.
In schimb, ratiunea lor de a exista este sa ne manipuleze pe noi, iar noua sa ne placa.
In felul asta, cercul se inchide si toata lumea este cel putin aparent fericita.
Problema este ca traim intr-o noua lume. Aceea in care tehnologia ne permite sa comunicam intre noi cu o extraordinara usurinta, iar practicile vechi de dominare nu mai functioneaza.
Incep sa iasa la iveala metodele, parghiile si scopurile manipularilor. Problema apare atunci cand masa de oameni dominata incepe sa se transforme, sa se schimbe, sa evolueze. Atunci cand nu mai poate fi tinuta in frau. Cel putin nu cu metodele curente. Cu alte metode, da (inclusiv cele punitive).
Regula este simpla. Traim intr-un univers compensatoriu. Daca X castiga ceva, inseamna ca Y a pierdut ceva. Daca EI obtin ceva, inseamna ca NOI am pierdut ceva. Sau un alt exemplu: daca noi castigam mobilitate, inseamna ca mediul in care traim pierde (am defrisat paduri ca sa facem sosele, poluam ca sa ne deplasam, etc). Comparatiile si analogiile pot continua.
Scopul acestui text este insa altul. Toti dorim schimbari. Intrebarea este: incotro?
Diferenta majora intre noi si ei este ca ei au o idee despre ceea ce vor, noi nu. Implicit, ei au mijloacele, noi nu.
Ei ne propun un guvern mondial. Noi zicem ca nu vrem. Sau ne facem ca nu vrem.
Dar totusi, am zis ca viata = schimbare, progres, evolutie. Atunci noi ce contraoferta avem? Cu ce alternative venim noi la negocieri (sa zicem ca, ipotetic, vom ajunge la asa ceva).
Ei ne arata muschii: declanseaza razboaie, crize, etc. pentru a ne da argumentele unei noi ordini mondiale. Noi ce facem?
Noi cum raspundem? Noi cu ce propuneri constructive venim? A critica numai de pe marginea terenului nu e o solutie. E bine sa criticam, dar nu e suficient. Sa declansam revolutii pentru a pica din lac in put, iarasi nu cred ca este o solutie...
Ma intereseaza modele sociale care sa raspunda la cat mai multe dintre problemele actuale.
E bine sa continuam sa avem sisteme elitiste? Daca da, de ce? Daca nu, ce alternative am putea imagina?
"The Venus Project" este o propunere. Pare minunata, insa eu o privesc cu mari rezerve deocamdata. Nu am studiat modelul foarte indeaproape, insa la prima vedere nu pare altceva decat un model de societate asa cum isi doresc elitele noastre. Totul supertehnologizat si supercontrolat. Ni se propune o societate in care doar masinile vor lucra pentru noi, noi facand ce? Calatorii intergalactice? Nu ca nu mi-as dori (desi nu vad un scop practic inca - mintea mea fiind primara dpdv-ul asta), dar inca tot nu vad rolul omului biologic in aceasta societate.
Poate ma ajutati voi atat cu intelegerea aceastui model, cat si, poate, cu altele.
>
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
